Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten

La o săptămână după marșul Pride din București, ziarul Libertatea propune un portret al unui cuplu de activiști dintr-o societate în care tentaculele homofobiei sunt mai întinse decât în România și în care schimbarea vine împinsă din spate de aderarea la UE. Astăzi, 90% dintre moldoveni declară că nu ar accepta să aibă vecini sau […]

Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten
Sursă foto: Libertatea.ro

La o săptămână după marșul Pride din București, ziarul Libertatea propune un portret al unui cuplu de activiști dintr-o societate în care tentaculele homofobiei sunt mai întinse decât în România și în care schimbarea vine împinsă din spate de aderarea la UE. Astăzi, 90% dintre moldoveni declară că nu ar accepta să aibă vecini sau prieteni gay. 

Angelica glumește că moldovenii o știu drept „șefa lesbienelor”, în timp ce degetele i se furișează printre cele ale lui Leo, pe care l-a cunoscut în mijlocul unei emisiuni TV despre ce înseamnă să fii transgender. Vorbesc cu dragoste unul despre celălalt, dar o fac din mijlocul unei curți supravegheate de polițiști civili cu căști în urechi. 

E mijloc de iunie într-o curte decorată cu panglici curcubeu și sclipici de lângă Ambasada României din Chișinău. Se aud cuvinte amestecate de română, engleză și rusă, în ultima limbă vorbește și Leo Zbanke în fața unor tineri adunați să înțeleagă ce înseamnă bullying-ul și cum niște simple cuvinte pot deveni o armă periculoasă. 

Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten
Angelica glumește că moldovenii o știu drept „șefa lesbienelor”. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Au trecut doar două luni de la moartea lui Felis, o adolescentă transgender care și-a pus capăt zilelor după ce a îndurat ani de abuz și bullying în școlile din țara vecină, iar tragedia încă atârnă greu pe umerii comunității. Și pe cei ai lui Leo, care s-a întors toamna trecută la Chișinău și a preluat coordonarea programului pentru persoane transgen de la GENDERDOC-M, prima și singura organizație ce luptă pentru respectarea drepturilor comunității LGBTQA+ în Republica Moldova.

„Aș zice că a fost un șoc uriaș pentru comunitatea transgender, care e oricum una închisă și izolată. E greu să fii gay și chiar mai complicat să fii transgender într-o societate atât de homofobă și transfobă (fobie îndreptată împotriva persoanelor transgender, n.r.) precum a noastră. Tragedia asta ne-a unit, i-a determinat pe mulți să conștientizeze că trebuie să facă ceva”, spune cu speranță Leo. La rândul său, și-a acceptat târziu adevărata identitate de gen, după ce a plecat din Rusia, în care homofobia devenise literă de lege începând cu 2013.

Și, în ciuda piedicilor peste care s-a lovit în viața sa și a tragediilor care au umbrit comunitatea, e greu pentru Leo să nu vorbească cu optimism despre ce ar putea aduce viitorul pentru comunitatea gay, deși recunoaște că și el se temea pentru siguranța și libertatea sa înainte de a se întoarce în țara în care s-a născut, Moldova.

„Tu aveai mai multe griji când te-ai întors. Te temeai că poți să fii atacat în stradă. Și, până la urmă, nu s-a întâmplat asta. Se uită lumea, e adevărat. Dar se uită pentru că vede cât de deosebit e Leo. Se uită lung, atât!”, îl asigură cu o mână călduroasă pe picior Angelica Frolov. Ajunsă la 48 de ani, ea are deja în spate aproape două decenii de activism pentru drepturile persoanelor LGBTQA+. A fost pe baricade de la atacul extremiștilor asupra unui autobuz care mergea la un flash-mob al comunității în 2008, până la ziua în care s-a numărat printre participanții celui mai numeros și pașnic marș Pride, acum o lună. 

Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten
Leo și Angelica, în centru, la marșul Pride din Chișinău, pe 19 iunie 2022. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Angelica și Leo sunt un cuplu de activiști LGBTQA+ și se numără printre membri asumați și vizibili ai comunității din Republica Moldova. De altfel, Angelica spune că este numită oricum, de la „șefa lesbienelor” până la „căpetenia LGBT”, dar ea e doar coordonatoare a programului de advocacy al GENDERDOC-M.

De asta au și puterea de a vorbi despre iubire într-o curte plină de panglici-curcubeu din centrul orașului Chișinău.

Noi ne conștientizăm privilegiul. E dureros că noi îl avem deja, iar alții nu. Noi nu avem problemele pe care le are un cuplu de care nu știe nimeni nimic și care trăiește o viață ascunsă.

Angelica Frolov, activistă LGBTQA+ din Republica Moldova:

Cei doi cunosc oameni care își ascund fotografiile de cuplu când vine o rudă în vizită ori pretind că sunt doar colegi de apartament. „Noi suntem un exemplu fericit de doi oameni liberi, dar este foarte rar așa ceva în Moldova”, explică Angelica.

O emisiune la TV și restul e istorie pentru Angelica și Leo

Pe ei i-a adus laolaltă tocmai acest privilegiu al vizibilității. În octombrie 2021, Angelica își pregătea emisiunea săptămânală Efect 9.6, de la televiziunea independentă TV8, unde vorbește despre conflictele sociale din Republica Moldova.

„Eu mi-am asumat și acest rol pentru că am vrut ca membrii comunității să vadă că poți să ai o emisiune la TV chiar și când ești lesbiană declarată. Că nu trebuie să-ți ascunzi identitatea în această țară”, completează Angelica.

Efect 9.6 nu este doar o emisiune care aruncă în fața telespectatorilor moldoveni o moderatoare lesbiană, dar și una care aduce în fața camerelor diferite voci ale comunității gay din Republica Moldova. 

„Eu am avut în emisiune și un gay și o lesbiană. Voiam foarte mult să aduc în fața telespectatorilor și o persoană transgen. Dar în acel moment nu exista nicio persoană transgen asumată și vizibilă în Moldova. Leo venise doar temporar la Chișinău. Așa că l-am invitat”, povestește cu un zâmbet pe buze Angelica.

Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten
Cei doi s-au cunoscut la emisiunea Angelicăi. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Între ei, lucrurile s-au legat cu o discuție înainte de emisiune și o cină imediat după ce camerele s-au oprit. O săptămână mai târziu, Leo a ales să rămână la Chișinău.

Am făcut o emisiune și am rămas. Ori, mai bine spus, am revenit acasă după mai bine de 20 de ani de locuit departe de Moldova. Deși nu plănuiam să fac asta. Eu iubesc căldura, am plecat din Spania și am prins iarna la Chișinău.

Leo Zbanke, activist LGBTQA+ din Republica Moldova:

Dar nu a fost doar iarna care l-a întâmpinat în țara sa, ci și o comunitate călduroasă de oameni de a căror existență nici nu avea habar până să nu fie invitat să conducă niște ateliere pentru activiști la GENDERDOC-M. 

„E adevărat că nu-mi place frigul, dar acum sunt foarte fericit pentru că sunt aici. Mi se pare că e bine să revii, să-ți poți aduce toate cunoștințele acasă. Pentru mine, ultimii 7 ani în niște țări occidentale m-au ajutat să-mi depășesc anumite frici, să am mai multă încredere în mine. Și, chiar dacă înțeleg că m-am întors într-o societate mult mai transfobă și homofobă, eu sunt diferit, eu m-am schimbat, eu am puterea de a vorbi. Și recunosc că asta e o poziție privilegiată în Moldova”, continuă Leo Zbanke.

„Am înțeles că sunt tot mai multe șanse să ajung la închisoare dacă rămân în Rusia”

El e momentan activist, o poziție pe care și-a asumat-o în 2013, după un an în care și-a plimbat pe la festivaluri un scurtmetraj despre comunitatea gay din Rusia. 

„Nu aveam idee că vreau să fiu activist. Eram o persoană LGBTQA+ care își trăia viața. Studiam regie și voiam să fac filme, ăsta era scopul vieții mele. Apoi a ieșit acel scurtmetraj și oamenii mă întrebau cum e posibil să fac un asemenea film despre comunitate într-o țară unde situația este atât de îngrozitoare ca Rusia”, povestește Leo.

Cum e să fii gay în Republica Moldova, o țară unde 90% dintre oameni cred că nu vor să te aibă vecin sau prieten
În Rusia, Leo a înțeles că din artist devine activist. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Ceea ce l-a deturnat de la calea sa bătătorită în viață este tocmai viteza năucitoare a legilor care au furat din libertățile comunității sale din Rusia.

„Nu puteam să concep că lucrurile se pot degrada cu o asemenea rapiditate. Atunci mi-am dat seama că din artist devin activist, căci nu pot să nu vorbesc despre ce se întâmplă și nu mă pot întoarce nici la viața în dulap. Așa a început activismul, pentru primii doi ani la Moscova, iar mai apoi peste hotare, căci în 2015 am înțeles că sunt tot mai multe șanse să ajung la închisoare dacă rămân în Rusia”, explică Leo Zbanke.

Rusia a interzis manifestațiile Gay Pride și ceea ce numesc „propagandă homosexuală” în rândul minorilor și aceste legi au atras un val de ură și chiar crime homofobe. În 2019, o activistă gay a fost găsită moartă în Sankt Petersburg cu opt răni prin înjunghiere. 

Toate aceste lucruri l-au făcut pe Leo să emigreze din nou. A plecat mai întâi în Franța, unde și-a acceptat și identitatea de gen, un lucru la care nu crede că ar fi putut să ajungă în Rusia.

„Am avut o adolescență marcată de gânduri suicidale. Mi se părea că sunt singur, că nu e nimeni ca mine, că nimeni nu o să mă înțeleagă, că nu o să fiu iubit. Și nu aveam niciun sprijin. Așa că identitatea de gen am acceptat-o târziu. Am acceptat că sunt lesbiană în Rusia. Dar să accepți că ești transgen e și mai greu, căci treaba asta e atât de psihiatrizată. De asta acest declic a venit abia în Franța”, continuă Leo.

Mâinile Angelicăi se înfășoară pe mijlocul său în timp ce ajunge la amintiri dureroase despre respingerea din partea mamei. 

„Ai mei au aflat de orientarea mea în 2002. Din păcate, mama nu a acceptat și mi-a spus că nu va accepta niciodată. Au trecut deja două decenii de la coming out, mi-am dat seama că dacă nu s-a schimbat în acest timp, nici nu o va face vreodată. Eu am acceptat asta. Și eu sunt ok cu mine”, punctează Leo Zbanke.

Angelica îl încurajează, amintindu-i că, recent, mătușa lui a aflat că e transgender de la televizor și nu s-a ferit nici o secundă să-l sune pentru a-și arăta sprijinul. Nu e singur pe lume în Republica Moldova.

„Pentru Leo, eu vreau să spun că e mare nevoie de el aici. Căci acum e momentul să schimbăm ceva și chiar se poate în Moldova. Aici nu existau activiști transgen și era nevoie de astfel de oameni care să iasă, să vorbească public”, spune cu multă căldură Angelica, înainte de a intra în detalii despre propriile obstacole pe care le-a avut de depășit pentru a fi o lesbiană asumată în anii 2000, într-o societate „oribilă”, cum descrie astăzi situația din acei ani pentru comunitatea LGBTQA+ din Moldova.

„Nu voiam să-i las să-mi ia mândria de a fi cine sunt eu”

O zi pe care nu o va uita vreodată e una din 2008, când, după ce autoritățile locale au interzis din nou desfășurarea unui marș Pride, membrii comunității au decis să facă un flash-mob pe străzile din Chișinău. „Iar autobuzul nostru a fost atacat de câteva mii de contramanifestanți, care încercau să spargă geamurile, să ne dea foc. Erau și polițiști printre ei, care nu-i lăsau să meargă prea departe, dar le permiteau să ne sperie. Până la urmă, am scăpat de acolo vii și nevătămați, dar traumatizați”, povestește Angelica.

În acele momente se pregătea să moară, cu un steag curcubeu împăturit peste inimă, căci „nu voiam să îi las să-mi ia mândria de a fi cine sunt eu”, așa că manifestanții violenți au incendiat, în schimb, drapelele Republicii Moldova și ale UE, scoase cu forța din autobuzul comunității LGBTQA+.

De atunci, „scopul vieții mele e să-i ajut pe alții să nu treacă prin ce am trecut eu, iar asta îmi dă puterea de a face ceea ce fac”, punctează Angelica.

Ea simte că, după mulți ani în care lucrurile nu păreau că se mișcă prea mult, activiștii au început, în sfârșit, să culeagă roadele muncii lor în Republica Moldova. Iar asta se datorează și faptului că la Chișinău există acum conducători pro-europeni, care înțeleg faptul că tendințele medievale ale societății nu pot să ducă țara în UE.

„Noi am lucrat mulți ani, iar apoi, într-un moment, tot ce am făcut a început să dea roade. Se întâmplă unele lucruri care împing societatea mai departe, iar asta se poate întâmpla și cu parteneriatul civil”, spune Angelica Frolov.

Între timp, scopul celor doi este de a fi vizibili într-o societate bântuită de tendințe homofobe și transfobe, căci „vrem să le explicăm oamenilor faptul că cuplurile LGBTQA+ există deja în Moldova. Societatea nu-mi poate pune piedici să trăiesc în cuplu, să-mi construiesc o familie. Eu oricum voi merge cu iubita sau iubitul meu de mână în oraș, iar copiii homofobilor oricum mă vor vedea”, concluzionează Angelica. 

Apoi își întinde din nou mâna peste umărul lui Leo.