Energia idilică a României! Cum ar trebui să arate aceasta peste câteva decenii

Potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență al Guvernului României.... [...] The post Energia idilică a României! Cum ar trebui să arate aceasta peste câteva decenii appeared first on Cotidianul RO.

Energia idilică a României! Cum ar trebui să arate aceasta peste câteva decenii
Sursă foto: Cotidianul.ro

Actualele rezerve de energie sunt suficiente până în anii 2055-2070, conform verificărilor și prospecțiunilor în curs. Se estimează că rezervele cunoscute de cărbune s-ar epuiza în câteva sute de ani, iar cele de gaz şi petrol în mai puţin de 50 de ani. Având ținte ambițioase de decarbonare până la nivelul anilor 2030, de reducere a emisiilor de CO2 cu 55%, comparativ cu nivelul lor din 2005, România s-a înscris pe un drum al înlocuirii combustibililor clasici (cărbune, lemn, benzină, etc.) cu energie curată. Astfel, țara noastră are ca țintă scoaterea din uz a 4.59 Gwe capacitate pe cărbune până în anul 2032, potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență al Guvernului României.

Cea mai viabilă soluție energetică pentru viitorul României este de a reducere și a eficientiza consumul actual de energie și de a iniția dezvoltarea unor tehnologii și proiecte majore în domeniul energiei nucleare, energiei regenerabile, hidrogen, energiei deșeurilor, capabile să genereze suficientă energie care să acopere cererea din viitor, luând în calcul și creșterea constantă a necesarului de energie națională.

Formele de energie ale viitorului

Eficienţa utilizării energiilor regenerabile este strâns legată de valoarea investiţiilor, durata de utilizare și de preţul combustibililor fosili utilizaţi. Începută cu aproximativ 50 de ani în urma, utilizarea energiilor regenerabile în special a energiei solare, eoliene, apelor geotermale si a mareelor, provocată de prima criza a petrolului din 1972, a ajuns în prezent sa reprezinte un procent important din balanta de furnizare a energiei în multe țări ce posedă potenţial în acest domeniu, conform unei analize a Asociației Energia Inteligentă.

Accelerarea ritmului de exploatare al surselor regenerabile de energie din România se justifică prin creşterea securităţii în alimentarea cu energie, promovarea dezvoltării regionale, asigurarea normelor de protecţie a mediului şi diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, se arată în analiză.

Energia Eoliană

Energia eoliană sau energia vânturilor este un tip de energie regenerabilă, generată prin transferul energiei vântului unei turbine eoliene. Acest tip de energie rezultă din deplasarea maselor de aer determinată de diferențele de presiune care apar între diferite zone ale atmosferei datorate încălzirii inegale, neregularității suprafeţei Pământului din care rezultă gradienţi de temperatură şi presiune, ca urmare a rotaţiei Pământului. Vântul este rezultatul activităţii energetice a soarelui şi se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeţei Pământului. Mişcarea maselor de aer se formează datorită temperaturilor diferite a două puncte de pe glob, având direcţia de la punctul cald spre cel rece.

În fiecare oră pământul primeşte 1014 kWh de energie solară. Circa 1-2% din energia solară se transformă în energie eoliană. Acest indice întrece de 5-10 ori cantitatea energiei transformată în biomasă de către toate plantele Pământului. Energia eoliană are potentialul tehnic amenajabil estimat la 30 000 Twh/an. Ea poate fi utilizată pentru a obține energie mecanică sau energie electrică folosind turbine eoliene.

Studii şi analize de specialitate privind sursele energetice eoliene exploatabile demonstrează că potenţialul eolian on shore al României este de circa 14.000 MW (putere instalată), care poate furniza o cantitate de energie de aproximativ 8 TWh/an. Analiza datelor meteoclimatice şi investigaţiile pe teren au condus la identificarea de amplasamente cu potenţial energetic eolian favorabil pentru realizarea de centrale eoliene cu performanţe tehnico-economice ridicate.

În România s-au identificat cinci zone eoliene distincte (I – V) în funcţie de potenţialul energetic existent, de condiţiile de mediu şi topogeografice. Harta eoliană a României s-a elaborat luând în considerare potenţialul energetic al surselor eoliene la înălţimea medie de 50 metri, pe baza datelor şi informaţiilor meteogeografice colectate începând din anul 1990, până în prezent.

Din rezultatele înregistrate a rezultat că România se află într-un climat temperat continental, cu un potenţial energetic eolian ridicat în zona litoralului Mării Negre, podişurile din Moldova şi Dobrogea („climat blând”) sau în zonele montane („climat sever”). În regiuni cu potenţial eolian relativ bun s-au localizat amplasamente favorabile, dacă se urmăreşte „exploatarea energetică a efectului de curgere peste vârf de deal” sau „a efectului de canalizare al curenţilor de aer”.

În zona platoului continental al Mării Negre („off-shore”), studiile întreprinse evidenţiază un potenţial energetic eolian de circa 22.000 MW. Amplasamentele off-shore, de la 3 km până la 5 km pe platoul continental al litoralului (până la adâncimea apei de 5 m), sunt considerate eficiente pe termen lung (peste 20 ani). Aplicaţii cu potenţial energetic de un nivel mai redus (sub 50 kW) destinate, în principal, electrificării zonelor rurale izolate, oferă oportunităţi reale pentru punerea în practică a unor proiecte de valorificare a surselor eoliene.

Valorificarea potenţialului energetic eolian, în condiţii de eficienţă economică, impune folosirea unor tehnologii şi echipamente adecvate (grupuri aerogeneratoare cu putere nominală de la 750 kW până la 2.000 kW).

Pe plan mondial, „energetica vântului” se găseşte într-o etapă de „maturitate tehnologică” însă, în România, ponderea energiei electrice din surse eoliene în balanţa energetică rămâne deocamdată sub posibilităţile reale de valorificare eficientă a acestora.

Hidroenergia

Energia hidroelectrică sau hidroelectricitatea reprezintă generarea de electricitate cu ajutorul unor turbine angrenate de apă.
Dezvoltarea diversilor tehnologii au permis valorificarea energiei cursurilor de apă. A valurilor, a curenților, a mareelor și chiar energia termică a mărilor.

Energia cursurilor de apă poate fi utilizata practic în totalitate pentru producerea energiei electrice. Din această cauză potentialul hidroenergetic se exprimă într-o mărime caracteristică centralelor electrice, respectiv producția de energie electrică data în kWh. Potentialul hidroenergetic se referă numai la energia cursurilor de apă ale uscatului, fără a lua deci în considerare enormele și variatele forme de energie ale mărilor și oceanelor.

Dintre diferitele categorii de potential hidroenergetic, cel care intereseaza cel mai mult este potențialul tehnic amenajabil care reprezintă capacitatea de producție medie anuală a tuturor hidrocentralelor care s-ar putea amenaja pe cursurile de apă ale Pământului. Potențialul economic amenajabil, ce reprezintă partea din potențialul tehnic care se justifică economic, este variabil în timp, depinzând de numeroși factori cum sunt: costul combustibililor, investiția în centrale electrice alternative, rolul amenajarilor în gospodărirea apelor sau capitalurile disponibile.

În Romănia, începând cu ani 70 s-a demarat un puternic program de amenajare a bazinelor hidrografice și construire a centralelor hidroelectrice, care a condus la amenajarea a cca. 40% din potentialul hidroenergetic. România nu se situează printre țările cu un potential hidroenergetic mare, el reprezentând doar 0,2% din cel european. Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al țării este de 36 TWh/an. Potențialul hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25TWh, cu o putere instalată de circa 8000 MW.

Studiul privind valorificarea potenţialului hidroenergetic din România conferă posibilităţi de realizare a unui număr de 780 unităţi hidroenergetice (cu puterea instalată de max. 10 MW/unitate), cu o putere totală de 2.150 MW, care pot furniza circa 6.000 GWh/an.

Pe termen lung, se estimează că puterea instalată totală, în unităţi hidroenergetice noi, va avea un nivel de circa 840 MW, din care 240 MW în centrale hidroenergetice de mică putere.

Energia electrică obținută de la microhidro turbine se bazează pe un concept foarte simplu. Apa curgătoare acţionează o turbină care la rândul ei acționează un generator care produce energie electrică. Dacă am un generator Harris de 900W va produce în mod ideal o energie echivalentă cu 21,6 KWh pe zi. Dacă o casa consumă în medie 180 – 200 KWh pe lună rezultă ca această microhidroturbină poate alimenta 3 case independente.

În România, potenţialul hidroenergetic al râurilor principale este de circa 40.000 GWh/an, care se poate obţine în amenajări hidroenergetice de mare putere 34.000 GWh/an) sau de mică putere (6.000 GWh/an).

Posibilitățile de utilizare a energiei hidro depind în mare măsură de condițiile geografice și climatice. Câteva țări posedă un potențial deosebit în producerea de electricitate pe această cale și anume: Norvegia – 99% din producția totală de electricitate, Austria – 76%, Elvetia – 625, Suedia – 47%, SUA – 8%, Germania – 3,6%.

Energia solară

Energia totală oferită de Soare Pământului în fiecare secundă este 180.000 Terawați. Prin comparaţie: conform statisticilor ONU, toata umanitatea consuma 13 terawați în industrie, trafic, acasă, în agricultură. Noi folosim surse „murdare” (carbune, petrol, gaze naturale) pentru a acoperi nevoile noastre. Aceste surse conțin de asemenea și energie solară – lumina solară acumulată prin fotosinteză acum milioane de ani. Ele sunt scumpe, epuizabile, poluează planeta noastră și favorizează dezvoltarea războaielor.

Daca s-ar captura numai 0,1% din aceasta energie solară pentru o populatie de cca. 6 miliarde de oameni (estimată în anul 2000) s-ar putea produce cca. 50.000 kWh pentru fiecare locuitor (față de cca. 3.000 kWh produși în prezent). Din păcate energia solară prezintă și o serie de dezavantaje: concentrația de energie solară este mică, iar captarea ei se face greu, cu cheltuieli mari și este distribuită neregulat în timp și pe suprafața planetei.

Darul solar generos este de înaltă calitate (transformabil eficient în orice formă de energie, precum caldura, electricitatea, energia chimică), este absolut curat, etern (pentru urmatoarele 7 miliarde de ani), de multe ori depășind nevoile umanității, și în plus este gratis pentru toata lumea.

Energia solara este cea mai la îndemâna sursă pentru eliminarea folosirii combustibililor fosili. Din fluxul solar total pe care-l radiază soarele spre pamânt, cca. 60% este reflectat de păturile superioare ale atmosferei numai 40% patrunzând în atmosferă unde se mai reflecta cca. 9,5%; rezultă că la suprafața pamântului ajunge cca. 20%, din fluxul total solar cu o densitate de captare variabilă în funcție de anotimp, cantitatea anuală captată la poziția geografică a țării noastre prin care trece paralela 45, fiind apreciată la 800-1000 kwh/m2 an.

Energia solară se clasifică în energie fotovoltaică (energia electrică obţinută din energia soarelui prin intermediul elementelor fotovoltaice), energie termosolară (transformarea directă a radiaţiei solare în energie termică), energie fotochimică (conversiunea chimică), energie mecanică (transformarea directă a energiei solare în energie mecanică).

Cantitatea energiei solare accesibile se schimbă în decursul zilei din cauza mişcării relative a Soarelui şi depinde de gradul înourării cerului. La miezul zilei pe un timp frumos, iluminarea energetică, formată de soare, poate ajunge la 1000 Wt/mp sau poate fi mai mică de 100 Wt/mp în condiţii cu nivel înalt de acoperire a cerului cu nori. Cantitatea energiei solare se schimbă odată cu unghiul de înclinare a instalaţiei şi orientării suprafeţei ei, scăzând pe măsura îndepărtării de direcţia sudului.

Elementele fotovoltaice produse au o capacitate nominală exprimată în Watt-i capacităţii de vârf. Acest este indiciul capacităţii maxime în condiţii standard de testare, când iluminarea solară este aproape de mărimea maximă de 1000Wt/m2, iar temperatura suprafeţei fotoelementului este 25°C. În practică, însă, elementele fotovoltaice lucrează destul de rar în asemenea condiţii. Pentru a produce un Watt de capacitate de vârf este necesar un element cu mărimi de 10 x 10 сm. Modulele mai mari cu suprafaţa de circa 1m x 40сm, produc în jur de 40-50Wt capacitate de vârf. Dar iluminarea solară rar ajunge la valoarea de 1 kWt/m2. Mai mult decât atât, la expunerea solară modulul se încălzeşte la temperatură mult mai mare decât cea nominală. Aceşti doi factori micşorează productivitatea modulului. În condiţii tipice productivitatea medie constituie circa 6Wt pe zi şi 2000Wt în an pentru 1 Wt capacitate de vârf.

Potenţialul energetic solar este dat de cantitatea medie de energie provenită din radiaţia solară incidentă în plan orizontal care, în România, este de circa 1.100 kWh/m2-an.

Harta radiaţiei solare din România s-a elaborat pe baza datelor medii multianuale înregistrate de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie (INMH), procesate şi corelate cu observaţii şi măsurători fizice efectuate pe teren de instituţii specializate.

În România s-au identificat cinci zone geografice (0 – IV), diferenţiate în funcţie de nivelul fluxului energetic măsurat. Distribuţia geografică a potenţialului energetic solar relevă că mai mult de jumătate din suprafaţa României beneficiază de un flux anual de energie cuprins între 1000 kWh/m2-an şi 1300 kWh/m2-an.

Aportul energetic al sistemelor solare-termale la necesarul de căldură şi apă caldă menajeră din România este evaluat la circa 1.434 mii tep (60 PJ/an), ceea ce ar putea substitui aproximativ 50% din volumul de apă caldă menajeră sau 15% din cota de energie termică pentru încălzirea curentă. În condiţiile meteo-solare din România, un captator solar-termic funcţionează, în condiţii normale de siguranţă, pe perioada martie – octombrie, cu un randament care variază între 40% şi 90%. Utilitatea sistemelor solar-termale se regăseşte, în mod curent, la prepararea apei calde menajere din locuinţele individuale.
Potentialul energetic al sistemelor solaro-termale este evaluat la circa 1.434 mii tep/an, iar cel al sistemelor fotovoltaice la circa 1.200 GWh/an.

Considerăm că panourile fotovoltaice vor fi forţa motrică a revoluţiei energiei solare industriale si care va lăsa în umbra ei epoca întunecata a revoluţiei industriale produsa de combustibilii fosili. Avantajele celulelor fotovoltaice sunt: siguranţă înaltă, cheltuieli curente mici, ecologic curate, comoditate şi cheltuieli mici la instalare, cheltuieli mici la transportarea energiei produse.

Hidrogenul

În ultimii ani se vehiculează tot mai mult folosirea hidrogenului ca sursă energetică. În continuare prezentăm câteva proprietăţi care recomandă utilizarea hidrogenului ca vector energetic produs pe bază de tehnologii neconvenţionale:
– hidrogenul concentrează surse (energetice) de energie primară pe care o prezintă la consumator într-o formă convenabilă
– cost de producţie relativ ieftin ca urmare a perfecţionărilor de ordin tehnologic
– posibilitatea de conversie în diverse forme de energie prin procedee caracterizate de eficienţă maximă
– este o sursă inepuizabilă şi ecologică, având în vedere că se obţine din apă, iar prin utilizare se transformă în apă. Producţia şi consumul hidrogenului reprezintă un ciclu închis, care menţine constantă sursa de producţie – apa, şi reprezintă un ciclu clasic de recirculare a materiei prime
– este cel mai uşor şi mai curat combustibil. Arderea hidrogenului este aproape în întregime lipsită de emisii poluante, cu excepţia NOx-ului, care poate şi el fi eliminat prin reglarea corespunzătoare a condiţiilor de ardere. Are o „densitate energetică” gravimetrică mult superioară oricărui alt combustibil
– hidrogenul poate fi stocat în mai multe moduri: gaz la presiune normală sau la înaltă presiune, ca hidrogen lichid sau sub formă de hidruri solide
– poate fi transportat pe distanţe mari în oricare din formele prezentate anterior
– deoarece se poate combina fără probleme cu oxigenul care, în cazul unei pile de combustie, are o eficienţă de combustie de peste 60 %, oferă perspectiva depozitării electricităţii în afara vârfurilor de sarcină, prin electroliza apei în scopul obţinerii hidrogenului.

Aproximativ 80% din energia mondială este reprezentată de sursele fosile. Acestea sunt responsabile de emisiile de CO2 din atmosferă, care sunt dăunatoare unui climat ecologic. Mulţi combustibili sintetici pot să nu polueze atmosfera ambiantă, dar hidrogenul îndeplineşte cel mai bine aceste condiţii.

Sistemele bazate pe hidrogen reprezintă una din cele mai atractive direcţii ale energiei viitorului. Producerea hidrogenului din materiale ieftine, cum ar fi apa, este un proiect care va fi susţinut în viitor.

Sistemele bazate pe hidrogen solar reprezintă una din cele mai atractive direcţii ale energiei viitorului. Astăzi, ecologiştii privesc la deteriorarea ecosistemelor şi observă necesitatea restructurării economiei, necesitatea unei paradigme schimbate. Spre exemplu, stabilirea climei planetare depinde acum de reducerea emisiilor de carbon, prin trecerea de la combustibilii fosili spre o economie bazată pe energie solară/hidrogen.

Energia Nucleară

Energia nucleară este definită ca fiind energia eliberată în urma proceselor care afectează nucleul atomic. Energia nucleară poate fi valorificată prin fisiunea nucleară și prin fuziunea nucleelor uşoare.

Cercetările în domeniul atomului, începute în acest secol au permis utilizarea unei surse deosebit de importante și anume a energiei nucleare. În prezent este folosită o primă etapă bazată pe fisiunea nucleelor grele care sunt scindate în două sau mai multe nuclee ușoare. In reacțiile de fisiune se eliberează energie care apare în final sub forma de căldură. Centralele nuclearoelectrice utilizează această căldură pentru producerea energiei electrice, reactorul nuclear înlocuind cazanul centralelor termoelectrice. O utilizare mai completă a energiei nucleare se poate obține prin fuziunea nucleelor ușoare, în special a celor de deuteriu, ceea ce ar permite obținerea unei cantități mult mai mari de energie. Fuziunea nucleară este încă în faza de experimentare.

Consumul de uraniu în scopuri energetice se determină pe baza producției de energie electrică. În România, în anul 1950 a început exploatarea primului zăcământ de uraniu în munții Apuseni, urmând apoi începerea exploatării unui al doilea zăcământ în munții Banatului, în momentul de față ambele fiind epuizate. Rezervele de minereu de Uraniu se estimează la circa 7,5 mil. tone, care in conditiile actuale de exploatare ar asigura uraniu pentru o perioada de 120 ani, condițiile actuale (tehnologia actuala) de exploatare. Este procesat și depus în stoc combustibilul nuclear necesar pentru functionarea pe o durata de 30 de ani a unui grup energetic de la centrala nuclearoelectrica de la Cernavodă.

Energetica nucleară este o energetică curată pentru că ea nu produce poluarea pe care o datoram altor tipuri de energie, în special celei bazate pe cărbune, petrol sau gaze, care produc cam de o mie de ori mai multă poluare decât o centrală nuclearoelectrică.

În procesul de fisiune, nucleul, format din protoni și neutroni, captează un neutron, nucleul devenind instabil fisionează, adică se rupe în mai multe fragmente, cu degajarea unei mari cantități de energie, energia furnizată de reactorii nucleari. Până în prezent cunoaștem doar două nuclee fisionabile care pot fi folosite drept combustibil nuclear: uraniul-235 (se găsește în natură) și plutoniul-239 (nu se găsește în natură). În urma fisiunii, nucleul se sparge în două fragmente de fisiune, 2-3 neutroni și radiații (si).

Dacă neutronii rezultați din fisiune lovesc noi nuclee de uraniu, acestea fisionează la rândul lor, producându-se fenomenul pe care îl numin ,,reacție în lanț”. Pentru ca procesul să se automențină trebuie ca numărul neutronilor rezultați din noile acte de fisiune să fie să întreacă numărul neutronilor inițiali. Cum neutronii care produc cu o mai mare probabilitate acte de fisiune sunt neutronii lenți, iar fisiunea uraniului rezultă neutroni rapizi, trebuie ca neutronii rapizi rezultați din fisiune să fie incetiniți (sau ,,moderați”), proces care se realizează prin trcerea neutronilor printr-un mediu care conține hidrogen sau carbon, dupa care neutronii, deveniți lenți, pot produce noi acte de fisiune, în urma cărora se produc din nou 2-3 neutroni, care sunt la rândul lor încetiniți, apoi captați în nuclee de uraniu unde provoacă noi acte de fisiune și procesul se tot repetă.

Energia obținută prin procesul de fisiune este de peste 2 sute de megaelectronivolți (1 MeV= =1,6·10 -13 J). Cum într-un reactor nuclear se produc miliarde de miliarde de asemenea acte de fisiune în fiecare zi (sau chiar în fiecare ceas), rezultă că putem, în final, să obținem o mare cantitate de energie, așa cum obținem în centralele nuclearo-electrice.

Pe linia construirii de centrale nuclearoelectrice s-a ajuns să se construiască reactori nucleari care să funcționeze numai cu uraniu natural și apă grea. Această filieră (adoptată și de România pentru centrala nucleară de la Cernavodă) ne conduce și din punct de vedere industrial și tehnologic la condițiile și soluțiile cele mai avantajoase, întrucât evită costisitoarea și complicata separare a izotopilor uraniului. Această filieră nu asigură totuși, în momentul de față decât 10% din energia nucleară furnizată omenirii.

Reactorul modular mic (SMR) este o versiune mai sigura, mai mica si scalabila a tehnologiei reactoarelor cu apa usoara presurizata, care au decenii de operare si testare, putand benefiind in acelasi timp de cadrul de licentiere. Tehnologia SMR foloseste astfel principiile bine stabilite ale tehnologiei nucleare, simplificand sau eliminand o parte dintre sistemele costisitoare si complexe ale centralelor electrice-nucleare existente.

Tehnologia SMR are sisteme de securitate nucleara complet pasive, ceea ce asigura ca modulele reactoarelor se vor opri și se vor auto-răci pentru o perioadă nelimitată de timp, fără interventia unui operator, sau a unui computer, fără nevoie de apă suplimentară (o premieră pentru tehnologia reactoarelor cu apă ușoară) și fără nevoie de electricitate.

Tehnologia permite amplasarea centralei în imediata apropiere a surselor de preluare a caldurii, pentru termoficare, în apropierea oraselor și pot fi amplasate pe locul centralelor pe baza de carbune scoase din uz. Pot fi amplasate în apropierea spitalelor, institutiilor guvernamentale și unitatilor de stocare a datelor digitale care servesc drept infrastructură critică și au nevoie de o cantitate limitată de energie electrică fiabilă.

Aproximativ 70 de concepte SMR sunt in curs de dezvoltare in diferite etape, avand diferente tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum si diferite niveluri de licentiere, ceea ce demonstreaza interesul si inovatia in domeniu si eforturile agentiilor de reglementare de a licentia SMR.

Prin fuziunea nucleară (fenomenul opus fisiunii) nucleele ușoare se unesc, producându-se nuclee compuse, mai grele şi energie. Astfel, prin unirea (fuziunea) a două nuclee de hidrogen se obţine deuteriu şi energie; prin unirea a doi deutroni se obţine un neutron, un izotop al heliului şi energie etc.

În natură reacțiile nucleare cele mai obișnuite sunt cele de fuziune. Aceste reacții au loc în stele, protonii (materia primă) alcătuind peste 70% din materia constitutivă a universului. Prin asemenea procese de fuziune se nasc (în stele) nucleele mai grele, pornind de la protoni. Primul proces de acest tip a fost descoperit de Hans Bethe (ciclul carbon-azot oxigen) în urma căruia, atomii de carbon jucând rolul de catalizator, din 4 nuclee de hidrogen ușor se produce un atom al heliului.

Condițiile și în primul rând temperatura corpurilor cerești nu au putut fi realizate încă în laboratoare. Pe lânga temperaturile de sute de milioane de grade, ar fi necesar ca materia care fuzionează să o izolăm de pereții camerei, altfel s-ar evapora instantaneu. În momentul în care energetica bazată pe fuziune va intra în exploatare, problema energetică a omenirii va fi rezolvată pentru foartă multă vreme, întrucât combustibilul folosit este hidrogenul, se arată în analiza amintită.

The post Energia idilică a României! Cum ar trebui să arate aceasta peste câteva decenii appeared first on Cotidianul RO.